Roxana
Helen Phillips, o femeie de 55 de ani din Marea Britanie, a avut parte de o călătorie medicală lungă și plină de confuzii, care a durat patru ani și a inclus nenumărate vizite la medici. Pe parcursul acestei perioade, ea a fost asigurată repetat că simptomele pe care le experimenta erau pur și simplu efecte ale menopauzei. Aceste simptome variate – dureri de cap acute, amețeli, și chiar episoade de leșin – nu i-au adus lui Helen niciun fel de relief sau răspunsuri definitive.
Helen a căutat ajutor medical de cel puțin 15 ori în acești patru ani, dar, surprinzător, niciodată nu i s-a sugerat să facă un CT sau un RMN. Aceasta până când un control oftalmologic de rutină a scos la iveală cauza îngrijorărilor ei: o tumoare cerebrală aflată periculos de aproape de ochii ei.
„Mi-au fost prescrise diverse tratamente, dar nimic pentru a verifica ce se întâmplă în interiorul capului meu”, a relatat Helen pentru New York Post. În ziua în care a fost programată pentru un control oftalmologic, viața lui Helen a luat o turnură dramatică. În acea zi, a ajuns la spital la doar câteva ore după ce opticianul a observat semnele alarmante.
Acesta a fost momentul când Helen a aflat că avea un meningiom cu șanț olfactiv de gradul 1 – o tumoare cerebrală necanceroasă, dar care creștea lent și amenințător. Acest diagnostic a venit ca un șoc, dar și ca o validare a luptei ei pentru a fi luată în serios.
La scurt timp după diagnostic, Helen a fost supusă unei intervenții chirurgicale de urgență pentru a îndepărta tumora. Procedura nu a fost lipsită de riscuri; medicii au decis să lase o mică porțiune din tumoare, deoarece aceasta s-a împletit cu nervii optici, făcând eliminarea completă prea periculoasă. În prezent, Helen continuă să meargă la controale anuale pentru a supraveghea orice creștere sau schimbare a tumorii rămase.
După operație, Helen a devenit un avocat pentru propria sănătate și a început să participe la grupuri de sprijin, unde a învățat despre experiențele altora și a împărtășit propriile lecții învățate. Ea crede că este o problemă comună ca simptomele serioase să fie minimizate sau greșit diagnosticate ca fiind ceva mai puțin grave.
Tulburările pe care le-a suferit – de la simptome asemănătoare gripei la dureri inexplicabile, probleme gastrointestinale, anxietate și chiar pierderea simțului mirosului – au fost inițial atribuite menopauzei. Această experiență a fost extenuantă nu doar pentru Helen, dar și pentru familia ei; soțul ei, Duncan, a trebuit să preia responsabilitățile casei și ale fermei lor, în timp ce Helen se lupta cu epuizarea și incapacitatea de a se bucura de viață.
Reflectând asupra acestui capitol dificil, Helen subliniază importanța persistenței în căutarea unui diagnostic corect. „Dacă simți că ceva nu este în regulă, insistă pentru teste suplimentare”, spune ea. Aceasta este un sfat pe care Helen îl împărtășește cu oricine ar putea să se confrunte cu simptome neclarificate.
Mai mult, ea atrage atenția asupra faptului că meningioamele de grad scăzut sunt mai frecvent întâlnite la femei, în special la cele peste 50 de ani, și subliniază necesitatea conștientizării simptomelor specifice acestei afecțiuni. Helen oferă un sfat esențial: „Citiți, informați-vă și nu permiteți ca preocupările voastre să fie trecute cu vederea”. Ea speră că povestea ei va încuraja alții să caute ajutor și să obțină răspunsurile și tratamentul de care au nevoie pentru a duce o viață sănătoasă și împlinită.
