Redactia
Pandemia de coronavirus a dezlănțuit o problemă gravă în sistemul de sănătate atât din țară cât și din România. Un asistent român din Germania a făcut dezvăluiri șocante!
Dezvăluirile unui asistent român în Germania! ”La început, s-au furat de la dezinfectanți la mănuși și măști”
Un asistent român din Germania a făcut dezvăluiri despre cum este să lucrezi acolo în timpul pandemiei și de asemenea, acesta a explicat și diferențele dintre sistemul de sănătate german și cel românesc, dar și despre munca epuizantă din prima linie împotriva COVID.
Alexandru Mihai Copcea a luat decizia e a pleca la muncă în Germania de pe băncile școlii, mai exact în 2016, atunci când era în ultimul lui an de studiu la Școala Sanitară Carol Davila din București. Tânărul originar din Bacău tocmai se confrunta cu dificultatea de a găsi un loc de muncă în București. Lucrând atât ca voluntar, cât și în cadrul stagiilor de practică prin mai multe spitale de stat sau private din Capitală, știa care sunt opțiunile și că e greu să prinzi un loc de muncă bun. Acesta a avut trei luni la dispoziție să învețe limba pentru interviul de angajare. S-a pregătit singur, pe YouTube, și până la urmă a reușit.
”În România e dificil să găsești un job sau e prost plătit, așa că atunci când ai o oportunitate să lucrezi în afară te atrage foarte mult, mai ales că ai o anumită idee, ca român, că afară e totul foarte bine, foarte ușor… dar de fapt se complică lucrurile când ești aici. Cu limba, cu documentele… Nu ai de unde să știi cum o să fie, riști. A fost o perioadă cu muncă grea, multe lucruri noi de învățat și bani puțini. Am avut săptămâni în care aveam doar o zi liberă. Și lucram pe un salariu de 1.000 de euro, ceea ce e comparativ cu un salariu din România. Lucram, de fapt, ca asistent medical, dar eram plătit ca infirmier”, a declarat Alexandru Mihai Copcea.
Cum a fost să lucreze în prima linie în timpul pandemiei
Alexandru a lucrat mult în perioada pandemiei, când a fost o cerere foarte mare în secțiile COVID. Partea bună a fost că Germania era bine pregătită în privința paturilor de terapie intensivă.În România, în octombrie 2020, existau puțin peste 3.000 de paturi ATI la nivel național, ceea ce ne poziționează totuși într-un top al statelor europene la numărul de astfel de paturi, scrie Libertatea.
”Aici sunt 3 astfel de paturi la 10.000 de locuitori. Și, dacă mai e nevoie, se fac. O secție normală se poate transforma în terapie intensivă. Există aparatură și bani. Lucram pe blocul de COVID opt ore la rând, în echipamentul anti-COVID. Se și murea foarte mult în spital, mai mult decât de obicei. Psihic am avut o perioadă în valul al doilea când nu mai făceam față. Secția era plină încontinuu, lucram la capacitate maximă, eram super-epuizați. După muncă veneam acasă, mâncam, dormeam și a doua zi o luam de la capăt”, a mărturisit Alexandru.
”Totul era închis, așa că nu puteai să ieși să te mai descarci cumva, apărea un fel de ușoară depresie. Se și murea foarte mult în spital, mai mult decât de obicei. Și aveai, de exemplu, un pacient care părea ok și într-o secundă se schimba complet, trebuia să chemi echipa de reanimare și să lupți cu orele să îl salvezi. Iar asta se întâmpla constant, zi de zi. Cel mai frustrant era că vedeai că lumea de afară nu era interesată de situația din jurul tău, lumea era relaxată, nu credea în COVID sau nu avea experiența noastră din spital, să vadă cu ce lucrăm zi de zi. Și auzeai de la prieteni: hai că nu e chiar așa de rău cu COVID-ul, nu se moare chiar atât. Iar tu erai acolo și lucrai și tot nu puteai să îi convingi. E foarte dificil să accepți neputința asta. S-au furat de la dezinfectanți, mănuși, măști, tot felul”, își amintește Alexandru. „Pentru că aici nu se țin lucrurile sub cheie, totul e la liber. Lumea a intrat într-o panică totală, așa că de la personalul de curățenie până la directorul de spital au început toți să ia acasă câte o cutie în fiecare zi, până când nu mai aveam cu ce să lucrăm. Nimeni nu știa ce se va întâmpla, nu găseai nimic de comandat online, totul se scumpea. Câteva măști costau și 30 de euro. Omul când e într-o situație de urgență e în stare de multe lucruri”, spune Alexandru.
Un lucru care nu e foarte cunoscut e că și în spitalele din Germania se acceptă mici cadouri și sume de bani. E vorba de cadouri care nu depășesc o valoare de 50 de euro, cum ar fi coșuri cu fructe sau ciocolată. Se oferă chiar și bani, dar sume mai mici, pentru „Kaffeekasse”, adică „pușculița pentru cafea”. Se folosesc pentru a cumpăra cafea și mici gustări pentru personalul din spital, lucruri pe care altfel le-ar plăti din buzunarul lor. Alexandru apreciază însă că în Germania spitalele sunt renovate și îngrijite constant.
