Redactia
Sfântul Ioan Gură de Aur a fost un mare credinicios, dar și arhiepiscop de Constantinopol. El este considerat un sfânt cu mari puteri, așa că este bine ca credincioșii să știe ce rugăciune spunea acesta, pentru a-i fi iertate toate păcatele.
Sfântul Ioan Gură de Aur, un mare credincios
Ioan Gură de Aur s-a născut în Antiohia, în anul 354. Mama lui a rămas văduvă la doar 20 de ani, așa că ea s-a dedicat în totalitate creșterii fiului său, pe care l-a învățat totul despre credința creștină.
Apoi, timp de 12 ani el a fost diacon la Antiohia, timp în care a făcut mulți oameni să creadă în credința cea dreaptă, credința lui Hristos.
Rugăciunea Sfântului Ioan Gură de Aur
Iată ce rugăciune trebuie să rostim, pentru a ne fi de mare ajutor. Așa se ruga Sfântul Ioan Gură de Aur.
Doamne Dumnezeul meu, Cel mare şi înfricoşat şi slăvit, Făcătorul a toată zidirea cea văzută şi gîndită, Cela ce păzeşti aşezămîntul Tău şi mila Ta celor ce Te iubesc pe Tine şi păzesc poruncile Tale: şi acum, şi totdeauna, mulţumesc Ţie pentru toate facerile Tale de bine cele făcute spre mine, cele arătate şi cele nearătate. Şi pînă acum Te laud, şi Te slăvesc, şi Te măresc pe Tine: pentru care ai minunat spre mine milele Tale cele bogate şi îndurările Tale, sprijinindu-mă din pîntecele maicii mele, şi întru toate grijindu-Te de mine, şi păzind şi ocîrmuind cu cuvioşie cele ale mele, pentru singură bunătatea şi iubirea Ta de oameni.
Că nu ai trecut cu vederea smerenia mea, pentru nevrednicia şi împătimirea mea, ci pentru iubirea Ta de oameni şi milostivirea nu ai încetat de a face bine şi a Te îngriji; şi pînă la bătrîneţe şi căruntele. Dumnezeul meu, să nu mă părăseşti, Iisuse Hristoase, Numele cel bun. Dulceaţa mea, şi Dorirea mea, şi Nădejdea mea, Cela ce Te-ai făcut om pentru noi, şi toate cu înţelepciune le-ai iconomisit şi le-ai tocmit pentru mîntuirea noastră, mă mărturisesc Ţie, Doamne Dumnezeul meu, cu toată inima mea, îmi plec genunchile trupului şi ale sufletului, arătîndu-Ţi Ţie, Dumnezeului meu, toate păcatele mele. Pleacă-Ţi şi Tu urechea Ta spre rugăciunea mea, şi lasă păgînătatea inimii mele. Am păcătuit, am nelegiuit, am greşit, le-am întărîtat, le-am amărît pe Tine. Bunul meu Stăpîn şi Hrănitor şi Purtător de grijă. Nu este nici un fel de răutate grăită sau negrăită, pe care nu am facut-o, şi cu lucrul, şi cu cuvîntul, şi cu cunoştinţa, şi cu necunoştinţa, cu aducerile aminte şi cu înţelegerile. Cu covârşire întru covârşire păcătuind, şi de multe ori a mă pocăi făgăduindu-mă, de atîtea ori întru aceleaşi păcate am căzut. Mai cu lesnire picăturile de ploaie se vor număra, decît mulţimea păcatelor mele. Că au covârşit capul meu, şi ca o sarcină grea s-au îngreuiat. Că din tinereţile mele şi pînă acum, poftelor celor necuvioase uşa deschizîndu-le, porniri neînfrînate şi Iară de rînduială am uneltii, întinîndu-mi haina Sfintului Botez, cea ţesută de sus, biserica trupului meu mînjind-o, ticălosul meu suflet cu patimile necinstirii cu totul spurcîndu-l, şi toată altă fărădelege şi nedreptate lucrînd; pe care, de voi voi din parte să le pomenesc, mă va lăsa vremea povestindu-le.
