Ene Valentina
Ziua Universală a Iei (Ziua Iei) este sărbătorită în fiecare an pe 24 iunie. Această sărbătoare a fost propusă în anul 2012 de comunitatea online „La Blouse Roumaine”, înființată de Andreea Tănăsescu. Ideea a fost ca data de 24 iunie, când are loc sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și cea străveche a Sânzienelor și Drăgaicei, să fie dedicată iei și să fie recunoscută drept Ziua Universală a Iei.
Prima ediție a Zilei Universale a Iei s-a desfășurat în iunie 2013, având tema „Sânzienele îmbracă Planeta în IE”. Această manifestare culturală a generat o mișcare puternică și a adus în prim-plan cămașa și portul tradițional românesc. În anul 2015, Ziua Universală a Iei a fost recunoscută oficial în lume, prin Proclamația emisă de primarul capitalei americane Washington D.C, Muriel Bowser. Inițiativa a aparținut lui Bogdan Banu, fondatorul organizației Romanians of D.C, cu sprijinul comunității românești și al Ambasadei României în Statele Unite ale Americii.
Ia, un simbol clasic al românilor
Din anul 2016, Asociația „La blouse roumaine” a susținut și promovat manifestarea Zilei Universale a Iei. Scopul asociației este de a sprijini eforturile comunității în promovarea și protejarea iei și a valorilor culturale românești și universale. În prezent, Ziua Universală a Iei este sărbătorită în peste 50 de țări și 300 de localități de pe șase continente. Această sărbătoare a fost inclusă în programul anual al muzeelor și instituțiilor culturale din țară și din străinătate și este marcată atât de ambasadele României, cât și de misiunile diplomatice din România.
În anul 2021, un proiect de lege privind declararea zilei de 24 iunie drept „Ziua Iei” a fost depus la Parlament de către mai mulți senatori și deputați. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat la 27 septembrie 2021, iar plenul Camerei Deputaților l-a adoptat la 31 mai 2022. La 21 iunie 2022, președintele Klaus Iohannis a semnat Decretul nr. 905/2022 pentru promulgarea Legii privind instituirea zilei de 24 iunie ca „Ziua Iei”, care a devenit Legea nr. 184/2022.
Ia sau cămașa cu altiță
Ia sau cămașa cu altiță a reprezentat întotdeauna piesa principală a portului tradițional femeiesc românesc. Aceasta punea în evidență statutul social, economic și civil, precum și personalitatea purtătoarei. Cămașa cu altiță este cunoscută în diferite regiuni cu diverse denumiri, cum ar fi ciupag, ie cu umăraș, ie fetească, spăcel, cămașă zoroclie, mânecar, cămașă răsucită sau cămeșă cu lăncez.
În trecut, cămașa femeiască era lungă, acoperind întregul corp. Treptat, partea de sus a cămășii s-a separat de poale, rezultând cămașa scurtă sau „ie”, care se purta cu poalele încrețite în jurul taliei sau atașate de partea de sus a cămășii. În zonele dunărene, cămașa lungă a continuat să fie purtată, în timp ce în Transilvania, Banat și Moldova s-a preferat separarea ei în două părți, „ie” și poale.
Termenul „cămașa cu altiță” provine din diferențierea tehnică și de ornamentație a cămășilor. Altița reprezintă o bucată de pânză dreptunghiulară plasată pe umăr, care leagă partea din față (pieptul) cu partea din spate a cămășii, fiind folosită pentru a lărgi cămașa. Inițial, altița era mică și mâneca se prindea de ea prin încrețire, fiind mai largă. În timp, altița a crescut în dimensiuni, devenind egală cu lărgimea mânecii și prinzându-se întinsă de mânecă, fără a mai fi încrețită. În trecut, altița se putea desprinde de cămașă pentru a fi spălată separat și pentru a evita uzura.
Din ce materiale erau create iile
Cămașa era confecționată inițial din pânză de cânepă țesută în casă, iar în timp s-a început utilizarea pânzei de in și borangic pentru cămășile de sărbătoare, pânza de in și cânepă cu urzeală de bumbac pentru cele de zi cu zi, și pânza de bumbac pentru cele mai simple. Tehnicile de decorare și motivele folosite la cusut variau în funcție de regiune și erau transmise de la o generație la alta, contribuind la păstrarea tradiției, a gustului și a unicității.
Cusăturile erau realizate în două-trei nuanțe cromatice, iar firul negru era folosit în mod frecvent în Mărginimea Sibiului. În funcție de regiune, se adăugau culori pastelate, fire metalice, flori, fluturi și mărgele. Simbolurile utilizate în decorarea iilor includeau flori, figuri abstracte, animale și elemente cosmice, toate stilizate. Aceste simboluri, brodate pe față, spate sau mâneci, serveau pentru a proteja purtătoarea de rău și ghinion.
Iile cusute reflectau și statutul femeilor. Femeile căsătorite și cele în vârstă purtau modele de croială mai modeste și culori mai temperate, în timp ce tinerele își confecționau iile în culori vii pentru a atrage potențiali soți. Existau iile cusute special pentru nunți sau pentru zilele de sărbătoare, care erau bogat împodobite, dar și iile simple, destinate purtării cotidiene.
