Regina Elisabeta a II-a este cel mai longeviv monarh din istoria Marii Britanii și al doilea cel mai longeviv din întreaga lume. Viața sa personală a jucat un rol esențial în deciziile pe care le-a luat raportat la evenimentele țării.
Ani mai târziu, Regina a declarat că a luat decizii greșite fiind afectată de problemele prin care familia sa trecea. În cartea sa intitulată „Queen of Our Times: The Life of Queen Elizabeth II” („Regina vremurilor noastre: Viața Reginei Elisabeta a II-a”) autorul Robert Hardman abordează durerea personală a Reginei cauzată de destrămarea căsniciilor copiilor săi, Prințul Charles, Prințul Andrew și Prințesa Anne.
„O tulbura mai mult decât lăsa să se vadă. I-am spus ‘Se pare că se întâmplă peste tot. Este aproape o practică obișnuită’. Dar mi-a răspuns, cu tristețe și exasperare ‘Trei din patru!’. Nu ar trebui să subestimăm durerea prin care a trecut”, a declarat un fost angajat din interiorul palatului pentru Hardman.
„Nu își pierdea niciodată cumpătul, nu era niciodată irascibilă, întotdeauna stabilă”, a precizat fostul secretar de presă al Reginei Angliei.
Cel mai mare regret al Reginei Marii Britanii
În anul 1966, Marea Britanie s-a confruntat cu una dintre cele mai mari tragedii civile din secolul XX, o „avalanșă” uriașă de reziduuri de cărbune care s-a desprins și a alunecat pe panta unui munte din Țara Galilor.
Avalanșa a devastat satul minier Aberfan aflat la poalele muntelui, ucigând 144 de persoane, printre care și mulți copii mici.
În pofida magnitudinii tragediei, regina Elisabeta a II-a nu a mers să viziteze satul, decizie care a declanșat critici puternice în presă și speculații aprinse privind motivele sale.
În cele din urmă, după ce inițial l-a trimis pe prințul Philip în locul ei, ea a viztat Aberfan la 8 zile după tragedie pentru a vedea pagubele și vorbi cu supraviețuitorii.
Aproape 4 decenii mai târziu, în 2002, regina a spus că decizia de a nu vizita Aberfan a fost „cel mai mare regret” din viața sa.